Elisabeta Simion – Psiholog şi psihoterapeut integrativ

Din acest articol aflǎm povestea Elisabetei – un om multidisciplinar şi dedicat tuturor proiectelor în care se implicǎ.

1. Cine ești tu dincolo de funcția ta?

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte ca om, nu ca antreprenor?

Dincolo de formări, funcții și proiecte, sunt un om care caută adevărul interior –în primul rând al meu, dar si al celor pe care îi însoțesc. Sunt o fire introspectivă, curioasă dar cred că am si umor. Iubesc natura, poveștile și simbolurile, iar relațiile profunde sunt pentru mine surse de sens. Îmi place să gătesc si am weekend-uri întregi în care gătesc cu nepotul meu. Lucrez manual bijuterii sau ornamente de Crăciun, terarii cu plante vii sau ii traditionale.

Îmi place să ascult tăcerile celorlalți și să creez spații în care oamenii să nu se mai simtă singuri în ceea ce trăiesc. Cred în transformare – nu ca rezultat rapid, ci ca proces blând, autentic și trăit cu prezență.

2. Care este povestea afacerii tale?

Cum a început totul și care a fost scânteia care te-a împins să începi?

Povestea afacerii mele nu a început cu un plan de business, ci cu  întrebări care mă frământau pe mine. Eram încă inginer, într-un context extrem de logic și pragmatic, dar simțeam că ceva din mine nu se exprimă acolo. Am intrat în terapie dar nu am găsit toate răspunsurile. Apoi mi-a venit ideea să caut singură si asa a apărut examenul la Facultatea de Psihologie. Dar la deschiderea anului universitar am aflat că luasem la cea mai bună facultate de pshihologie din tară (UBB Cluj) de la acea vreme dar si care era într-un top renumit la nivel international. Si atunci s-a născut ideea de a porni pe acest drum-al formării în psihologie și apoi în psihoterapie integrativă. Pentru că era o parte vie, intuitivă, care voia să fie cu oamenii – nu doar să rezolve probleme, ci să le înțeleagă în profunzime. Așa am început formările în psihologie și apoi în psihoterapie integrativă.

3. Ce problemă rezolvă business-ul tău?

Pentru cine ai creat ceea ce faci?

Lucrez cu oameni care, deși par să aibă totul – carieră, familie, un trai decent – simt un gol interior. Sunt obosiți emoțional, se simt deconectați de la ei înșiși și, uneori, de la cei dragi. Mulți dintre ei vin cu dificultăți legate de anxietate, stres, blocaje relaționale.

Pentru ei am creat un spațiu blând, dar clar, în care pot lucra nu doar cu mintea, ci și cu corpul, cu emoțiile, cu simbolurile lor interioare. Folosesc o abordare integrativă – psihoterapie, exerciții sistemice, carduri metaforice, lucru corporal și energetic – tocmai pentru că știu că acceptarea si integrarea nu se fac doar la nivel cognitiv, ci în tot ceea ce suntem.

Ofer sesiuni individuale, terapii de grup, retreaturi, programe de autocunoaștere – toate gândite pentru cei care nu mai vor soluții rapide, ci transformări reale. Pentru că este un proces nu un rezultat.

4. Care a fost cea mai mare provocare din parcursul tău antreprenorial?

Și cum ai depășit-o?

Provocarea cea mai mare a venit  din balansarea mai multor roluri simultan: terapeut, creator de conținut, manager, om de vânzări. E o provocare să rămâi prezentă în profunzime cu fiecare client, dar și să îți asumi partea „vizibilă” a muncii tale: promovarea, organizarea de ateliere, participarea la evenimente. O altă provocare este aceea de a-ți păstra vocea autentică într-un spațiu online tot mai zgomotos. Eu cred într-o construcție cu sens, în ritmul fiecăruia si  cu ceea ce este aliniat cu tine, nu în formule grăbite de succes.

5. Momentul în care ai spus „merită, sunt pe drumul bun”?

Există o întâmplare care ți-a confirmat asta?

Da, chiar în primul an de facultate, în prima sesiune. Eram în aeroport si asteptam să mă îmbarc în avionul de Cluj (am terminat la UBB Cluj). Aveam un examen la neuroștinte si mi se părea foarte greu iar eu repetam în aeroport. De fapt toate materiile mi se păreau grele atunci pentru că eu veneam din domeniul tehnic, fiind la bază inginer. Aveam impresia că nu a fost o decizie potrivită să fac o facultate, aparent fără legătură cu prima mea profesie. Si am cerut Universului să-mi dea un semn dacă sunt pe calea care trebuie. Si l-am primit. Sau asa l-am interpretat eu atunci. În acea seară, în aeroportul aproape gol, în timp ce eu citeam din cursul de neurostinte, s-a asezat lângă mine o doamnă care mergea la Iași. Erau si alti oameni în sală, cu scaune goale lângă, dar ea  s-a așezat lângă mine. La un moment dat, eu am facut o pauză de la citit si mi-am ridicat ochii din caiet, încercând să-mi repet în gând ce citisem. Doamna a prins momentul si a început să-mi povesteasca viata ei din ultimii câtiva ani. La un moment dat a deschis chiar si telefonul si mi-a arătat si poze de familie, cu nepoatele, fetele ei. Practic s-a descărcat (noi în terapie spunem ventilare- emotii, stări) până când s-a anuntat îmbarcarea către Iasi. La final mi-a multumit că am stat de vorbă si m-a îmbrățisat.

6. Ce te diferențiază față de alții din domeniu?

Care este semnătura ta personală?

Blândete, dar si structură. Profund, dar ancorat în realitate. Integrez metode diferite – de la psihoterapie la carduri metaforice, lucrul cu corpul și simbolurile. Lucrez cu tot ce este viu în clientul meu – nu doar cu mintea lui. Cred că transformarea reală nu se face doar cu explicații, ci cu trăiri, corp, emoție și prezență. Stilul meu e o împletire de știință și intuiție, logică și empatie.

7. Care este cea mai importantă lecție de business pe care ai învățat-o până acum?

Că rolul de antreprenor este diferit de rolul terapeutului si că unul nu îl exclude pe celălalt.

8. Cum arată o zi normală din viața ta de antreprenor?

O zi normală arată cam asa-  citit dimineata din cărti de specialitate, comentarii sau/ si postări pe retele de socializare, sedințe individuale sau ateliere de grup, cca 30 min administrativ, mers pe jos pentru descărcarea si echilibrarea mea personală. 

Ce rutine sau principii nu negociezi niciodată?

Etica nu este negociabilă pentru mine.

9. Ai avut un moment în care ai vrut să renunți?

Ce te-a ținut în joc?

Nu am avut încă momente în care să renunț. Si asta pentru că eu nu renunț ușor.

10. Ce rol au oamenii din jur – echipa, familia, mentorii – în evoluția ta?

Nu am o echipă în sens clasic – încă sunt soloprenor. Dar nu sunt singură. Fac parte din câteva programe de mentorat și supervizare, iar acolo găsesc atât ghidaj, cât și oglindiri importante. Mă mai inspiră cei care au curajul să fie autentici. Cei care nu își cosmetizează drumul, ci îl povestesc așa cum este. La fel de mult, mă inspiră oamenii cu care lucrez în terapie. Curajul lor de a se privi onest, chiar și în momentele grele, e o sursă continuă de motivație pentru mine. Iar familia și prietenii apropiați sunt ancorele mele. Mă ajută să rămân prezentă, autentică și întreagă, chiar și atunci când vântul bate mai tare.

11. Cum arată clientul ideal pentru businessul tău?

Clientul ideal pentru mine nu este  nepărat definit de vârstă sau statut social, ci de deschiderea interioară. 

Este omul care, dincolo de toate rolurile pe care le poartă – partener, părinte, profesionist – a ajuns într-un punct în care știe că „ceva” nu mai funcționează ca înainte. Poate simte oboseală emoțională, anxietate, blocaje relaționale sau pur și simplu un gol interior care nu se umple cu nimic din exterior.

Este o persoană care nu mai vrea doar soluții rapide sau sfaturi, ci simte nevoia unei schimbări reale -blânde, dar profunde. Vine cu întrebări, poate cu frici, dar și cu curajul de a se așeza în fața mea  și de a începe să-și înțeleagă povestea.

Lucrez cel mai bine cu cei care își dau voie să simtă, să nu mai fugă de propriul adevăr și care caută nu perfecțiune, ci prezență. Iar în spațiul nostru comun de lucru, ei încep să-și regăsească rădăcinile, sensul și puterea personală.

12. În ce ai investit prima dată: timp, bani sau curaj?

Prima mea investiție reală a fost curajul. Curajul de a face pasul în afara unei cariere stabile și predictibile, într-un teritoriu interior plin de necunoscut. Timpul a urmat natural – ore nesfârșite de formări, lecturi, supervizări și reflecții. Apoi banii investiți în cursuri, formări în instrumente terapeutice.

Dar, la rădăcină, a fost curajul: să mă întorc către mine, să recunosc ce nu mai funcționează, să aleg drumul care nu e mereu ușor, dar este profund aliniat cu cine sunt cu adevărat.

13. Ce sfat i-ai da unui antreprenor aflat la început de drum?

Să-si clarifice foarte bine DE CE-ul si resursele de care dispune- timp, bani, abilități deja formate. Si să-si cunoască foarte bine limitele si ce are nevoie să-si dezvolte pentru business. Afacerea nu poate să se dezvolte mai mult decât dezvoltarea lui proprie. 

14. Dacă afacerea ta ar fi o valoare sau un principiu, care ar fi acela?

Întoarcerea către sine. Pentru că nu vând soluții, ci însoțesc procese. Fiecare sedintă,atelier, program, articol sau conversație are scopul de a sprijini omul să se reîntoarcă la sine, acolo unde există deja multe dintre resursele de care are nevoie. Să înteleag, să integreze si să accepte si apoi să (re)construiască.

15. Unde vezi businessul tău peste 3 ani?

Dar pe tine, ca antreprenor?

Îl văd crescând firesc, nu forțat. Îl văd cu mai multe proiecte care creează spațiu pentru transformări reale – retreaturi tematice, programe de grup. Deja am câteva mini-programe de grup pentru gestionarea stresului, anxietătii, ritmuri sanatase pentru corp  sau antrenării unui mindset echilibrat – resurse esențiale pentru un creier performant.

Am gândit chiar și un program pentru companii, axat pe echilibrul emoțional în echipe, ca formă de prevenție împotriva burnout-ului.

Peste 3 ani, mi-ar plăcea ca toate acestea să ajungă la mai mulți oameni, în mod autentic și cu sens.

Iar pe mine, ca antreprenor? Sper să fiu mai împăcată cu ritmul meu. Pentru că, uneori, am tendința să pun presiune pe mine și să mă implic în prea multe proiecte deodată. Și mai ales, să nu uit de ce am început: pentru a însoți oameni în procesele lor. Vreau să rămân conectată la „de ce-ul” meu. Atâta timp cât îl păstrez aproape, știu că voi fi bine.