Ramona Ungureanu – Educație Prenatalǎ ALTFEL

Antreprenoare, autoare, consultant prenatal și creatoarea conceptului Educație Prenatală ALTFEL, Ramona este dovada vie că poți fi smart, puternică și liberă ca femeie – și totuși să vorbești cu vulnerabilitate despre una dintre cele mai delicate teme: maternitatea și frica din jurul ei.

Cartea ei, „Nu te vei pierde. Vei deveni”, a deschis un spațiu unic în România: un ghid pentru femeile care se întreabă dacă sunt pregătite să devină mame, dar nu vor să audă clișee, ci adevăruri și soluții.

Cu o carieră solidă în HR, știe ce înseamnă presiunea, performanța și lupta pentru echilibru. Azi, transformă aceste experiențe într-un mesaj care atinge direct femeile moderne: Cum să-ți păstrezi libertatea și identitatea când lumea așteaptă de la tine să fii „mama perfectă”.

Din acest interviu vei descoperi o Ramona care nu doar inspiră, ci și provoacă.

1. Cine ești tu dincolo de funcția ta?

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte ca om, nu ca antreprenor?

Sunt prunc, înainte de a fi femeie, mamă, colegă, consultant în educație prenatală, fondatorul companiei mele sau orice alt titlu aș mai putea purta. Din pântecele mamei mele a început totul, ca la noi toți. Și am ajuns, uneori mai ușor, alteori mai greu, să bifez multe vise. M-am luptat și eu, ca toți oamenii, cu propria evoluție, cu fricile, limitările și neajunsurile mele. Dar am învățat, de fiecare dată, cum să fac următorul pas.

Am devenit femeia de astăzi trecând prin toate etapele prin care multe dintre noi trecem: de la adolescența în care îți cauți „tribul” în care să crești, la rebela care își reinventează lumea interioară, la tânăra adultă care își pune milioane de întrebări despre propria devenire.

Să devin mamă nu a fost o decizie ușoară, și nici un proces simplu. Abia la 39 de ani am ajuns să îmi țin în brațe copila. Poate tocmai această sarcină târzie mi-a oferit o înțelegere profundă a procesului de devenire, odată ce am început să mă dezmeticesc după maternitate și naștere.

Sunt o femeie care acum începe să își integreze noua identitate de mamă, deși drumul a început acum mai bine de cinci ani. Sunt o femeie care își redescoperă sinele, ajungând senină la 45 de ani, în curând. Sunt o femeie care reinventează ce nu funcționează, dărâmă ce limitează, contestă ce impune și provoacă tabuuri, dogme și mentalități care constrâng și diminuează, în loc să lase loc de creștere și expansiune.

Citesc, iubesc știința, iubesc oamenii curajoși și autentici, iertători și înțelepți, senini în suflet și în viziune. Mă recalibrez zilnic, înconjurându-mă doar de oameni care aduc sens, nu zgomot. Am triat și triez în continuare mult din contextul social care m-ar putea drena de energie, în loc să mă umple.

Am un copil minunat, care mă așteaptă în fiecare zi cu zâmbetul pe buze și brațele deschise. De ce aș accepta ceva ce mi-ar putea întina sufletul sau înnegura privirea, când mă duc să o iau în brațe?

2. Care este povestea afacerii tale?

Cum a început totul și care a fost scânteia care te-a împins să începi?

Povestea mea a început din suferință. Din acel zbucium interior pe care doar cine a devenit mamă îl cunoaște. Din durerea că nimeni nu m-a pregătit și nu mi-a spus cât de grea poate fi ajustarea la propria viață după ce devii mamă. Câte riscuri planează asupra relației de cuplu, câtă izolare trăiește o femeie, cât de greu este să ceri ajutor când toți se așteaptă să te descurci singură – să ții în viață un copil din prima lui gură de aer.

Povestea a început și din durerea provocată de evenimente neprevăzute, care mi-au zguduit sufletul din temelii. Îmi aminteam cât de euforică devine lumea în jurul tău când află că vei fi mamă… și cât de repede dispare acea energie, lăsând loc unei versiuni idealizate a maternității, în locul uneia autentice.

Nimeni nu ne pregătește să devenim mame. Nici măcar mamele noastre. Poate din teamă. Poate din dorința ascunsă: „Poate ei nu i se va întâmpla ca mie…”

Mi-au lipsit acele conexiuni umane autentice – femeile care să îți spună cu adevărat cum este: că da, este inimaginabil de frumos să simți mirosul de bebeluș, să auzi primele gângureli, să vezi primii pași și să auzi primul „mama”. Dar ca să te poți bucura de toate astea, ai nevoie să știi dinainte cum ți se poate schimba întreaga viață odată cu aducerea pe lume a unui suflet.

Toate femeile speră că „cealaltă” o să știe, o să fie mai înțeleaptă, mai instinctuală, mai „mamă” din prima clipă. Dar nu e așa. Devenim mame abia începând cu momentul nașterii. Începem. Iar transformarea continuă mereu, este un proces constant.

Dacă mi-ar fi spus cineva tot ce eu spun acum unei lumi întregi – în țară și în diaspora – poate că nu ne-ar mai fi atât de frică de acest moment. Poate că generațiile noi nu ar mai fugi de ideea de a se căsători sau de a deveni părinți.

Pentru că felul în care au ei nevoie să înțeleagă nu mai este cel vechi. Trebuie un limbaj nou. O abordare nouă. Femeia a evoluat. Nu mai merge cu „o să fie bine”, „o să te descurci”, „o să vezi”.

Acum merge cu adevăr. Cu autenticitate. Cu blândețe. Cu încurajare. Cu spațiu. Cu permisiunea de a explora acest moment unic, care te schimbă pentru totdeauna.

3. Ce problemă rezolvă business-ul tău?

Pentru cine ai creat ceea ce faci?

Business-ul meu rezolvă o problemă tăcută, dar uriașă: lipsa de pregătire emoțională și relațională pentru transformarea pe care o aduce nașterea unui copil – atât în viața femeii, cât și în dinamica de cuplu și în întregul ecosistem familial.

Studiile arată că aproximativ 20% dintre cupluri divorțează în primii cinci ani după nașterea primului copil. Nu pentru că nu se iubesc. Ci pentru că nu sunt pregătiți pentru presiunea emoțională, oboseala cronică și schimbările profunde care apar în relație. Din restul de cupluri, un procent înfiorător doar… supraviețuiescîmpreună, așteptând să crească copilul, fără să mai trăiască cu adevărat ca parteneri.

Și de ce? Pentru că reconfigurarea identității personale este inevitabilă. Ne schimbăm. Ca mame. Ca tați. Ca oameni. Uneori complet. Iar dacă nu suntem pregătiți pentru asta, șansele de ruptură – în relație, în identitate, în echilibru – cresc dramatic.

Eu am creat acest business pentru acei părinți care vor mai mult decât supraviețuire. Pentru cei care simt că maternitatea și paternitatea sunt un drum de transformare profundă – dar care poate fi parcurs cu sprijin, claritate, blândețe și educație.

Și am creat acest program și pentru copiii care nu au nicio șansă la un start sănătos în viață dacă părinții lor nu sunt pregătiți emoțional, relațional și mental pentru ce urmează.

În România:

• Un copil din trei trăiește în sărăcie.
• Când părinții au un nivel redus de educație, riscul urcă la 75%.
• 9% dintre copii au nevoie de sprijin emoțional sau psihologic.
• Un adolescent din trei se simte trist de mai multe ori pe săptămână (media internațională e de 13%, noi avem 33%).

Și apoi vine partea care doare cel mai tare:

• România este pe primul loc în Europa la sarcini în rândul adolescentelor.
• Peste 700 de nașteri anual la fete între 10 și 14 ani.
• Peste 1.200 de nașteri la mame de 15 ani.
• 45% din toate nașterile sub 15 ani din UE sunt în România.

Avem copii care nasc copii.
Avem fete care nu înțeleg ce li se întâmplă pentru că nimeni nu le-a pregătit.
Iar în spatele fiecărei statistici se ascunde o familie care nu a știut, nu a putut sau nu a îndrăznit să vorbească despre sexualitate, consimțământ, relații, riscuri, corp, viitor.

Când o fetiță de 12 ani devine mamă, nu este doar drama unei familii.
Este eșecul unui întreg ecosistem de adulți.

De aceea, educația prenatală, așa cum o predau eu – autentică, fără perdea, blândă, curajoasă și complet adaptată realității de azi – nu mai este un „moft” sau o opțiune. Este nevoie vitală.

4. Care a fost cea mai mare provocare din parcursul tău antreprenorial?

Și cum ai depășit-o?

Au fost două provocări majore care mi-au dat serios de furcă.

Prima a fost nișa aleasă. Am ales conștient o direcție nebătătorită în România — o nișă în care există o nevoie reală, profundă, dar ascunsă: pregătirea conștientă pentru maternitate. E un domeniu în care mai întâi trebuie să trezești interesul, să provoci întrebări și să convingi că e nevoie de educație înainte de naștere, nu doar după.

Dar trăim într-o epocă a vitezei și a atenției fragmentate, a viralității care înlocuiește calitatea, a caterincii în locul ascultării reale, a lipsei de răbdare de a înțelege o idee dacă nu e livrată într-o secundă.

Toate acestea pun o presiune uriașă pe orice antreprenor care îndrăznește să construiască pe substanță, nu pe formă. De multe ori m-am mirat: videoclipuri educaționale simple, fără pretenții, au avut impact imens. În schimb, conținut muncit, prelucrat, cu informație valoroasă, cercetată, a trecut aproape neobservat. A fost o lecție grea de învățat: impactul nu se măsoară doar în efort, ci în momentul potrivit și forma potrivită.

A doua provocare a fost partea financiară.

Afacerea mea are două divizii: una născută din cariera mea de Director de Resurse Umane, dedicată consultanței strategice în resurse umane pentru companii mici și medii, și cea de-a doua – Educatie Prenatală ALTFEL, născută din pasiunea mea pentru cea mai mare transformare umană: maternitatea și paternitatea.

Ca mulți dintre cei care au ieșit din zona de angajat, am făcut-o pentru flexibilitate, pentru a-mi onora valorile, pentru că nu mă mai regăseam în vechea cultură de lucru dar și pentru că devenisem mamă. Dar să fii antreprenor la început înseamnă instabilitate, nesiguranță, și zeci de pălării purtate într-o singură zi.

Înseamnă să înveți să vinzi, să te promovezi, să administrezi, să creezi, să negociezi cu timpul și banii tăi. E extenuant, crede-mă. Iar dacă nu ai parteneriatele potrivite, riști burnout înainte să apuci măcar să luminezi cu adevărat prin ceea ce faci.

Cum le-am depășit? Ai să râzi, dar e simplu: nu am renunțat.

Au fost zile în care panica m-a prins uitându-mă în cont, la facturi, la proiecte care stăteau pe loc, la nevoia de a aduce bani acasă. Și da, am avut curajul – sau poate nebunia – să pornesc această afacere în plin declin economic, acum doi ani.

În zilele acelea… am oprit totul. M-am dus să mănânc. Am dormit. Și a doua zi, cu mintea limpede, am căutat soluții din nou. Și mereu, dar mereu, a apărut ceva. Sau cineva. O femeie din comunitate. Un client nou. O colaborare. O încurajare.

Atât. N-am renunțat.

Pentru că am un vis. Și o misiune. Și nu am de gând să mă opresc până nu le văd împlinite.

5. Momentul în care ai spus „merită, sunt pe drumul bun”?

Există o întâmplare care ți-a confirmat asta?

Da. A existat un moment clar în care am știut: „Merită. Sunt pe drumul cel bun.”

A fost după lansarea cărții care deschide, simbolic și practic, drumul către ceea ce fac astăzi:
„Nu te vei pierde. Vei deveni – O carte despre maternitate, sine și curajul de a-ți rămâne fidelă.”

După apariția ei, au început să vină către mine femei care mi-au spus: „Dacă aveam cartea asta înainte să nasc, ce bine mi-ar fi fost!”
Una dintre cliente, însărcinată, a citit-o de trei ori! Cu creionul în mână. Pentru că la finalul cărții există un fel de caiet de lucru, care ajută la integrarea răspunsurilor la întrebările importante pe care le ridic.

Când editoarea mea mi-a spus, cu fermitate: „Este nevoie de ea. Nici să nu te aud că te răzgândești!”, și când tehnoredactoarea mi-a mărturisit că a lucrat cu nodul în gât la fiecare pagină – atât la carte, cât și la agenda de explorare a maternității, „Femei care schimbă lumea” – am înțeles că am creat ceva care merge mult dincolo de informație. Merge în suflet.

Apoi a venit o clientă care a decis să urmeze cursul meu – deși nu era încă lansat oficial, pentru că îl pregătesc în cea mai accesibilă și bine structurată formă posibilă.
A avut încredere să facă acest pas împreună cu soțul ei, pentru a-și diminua temerile legate de maternitate. După 9 săptămâni de curs, mi-a spus: „Acum mă simt pregătită. Împuternicită. Știu că pot merge pe acest drum.”

Cum să renunț după asta?

Primăvara începe cu o floare. Și antreprenoriatul începe cu prima clientă care simte că greutatea i s-a mai ușurat.
Cu prima femeie care îți spune la telefon că în doar 30 de minute a găsit răspunsuri pe care le căuta de ani de zile.

Cum să renunți când auzi asta?

6. Ce te diferențiază de alții din domeniu?

Care este semnătura ta personală?

Ce mă diferențiază? Simplu: am fost prima din România care a avut curajul să spună, vizibil și fără rușine, că maternitatea nu este doar despre bebeluș.
Maternitatea începe și se termină cu tine, femeia.

Într-o țară în care acest rol este încă tratat ca un dat biologic – ceva ce „se întâmplă” și trebuie „asumat” fără întrebări, fără timp de gândire, fără pregătire emoțională – eu am ales să vorbesc despre cealaltă maternitate: cea invizibilă, tăcută, profundă, care schimbă o femeie din temelii.

Ani la rând, femeilor li s-a spus că sacrificiul total este dovada iubirii. Că, dacă vrei să rămâi tu însăți, înseamnă că nu ești pregătită să fii mamă. Că, dacă îți pui întrebări, ești egoistă.

Și poate cel mai dureros este că aceste tabuuri sunt perpetuate adesea chiar de femei între ele. Din teamă. Din rușine. Din speranța că altcuiva îi va fi mai ușor. Sau din reflexul de a ascunde faptul că uneori nu știi, că ești copleșită, că îți vine să fugi.

Eu cred altceva.

Cred că România are nevoie de femei care să știe că maternitatea nu înseamnă anulare de sine. Că avem nevoie de mame conștiente, de familii pregătite emoțional, de copii crescuți cu iubire – nu cu frică, rușine sau vinovăție.

În spațiul Educației Prenatale ALTFEL, normalizăm întrebările, curajul, nevoia de claritate. Ardem podurile rușinii, ale insuficienței, ale lipsei de încredere în propriile resurse. Spargem mitul femeii care trebuie să se descurce singură în toate – ca să nu devină „o povară”.

Cred, cu toată ființa mea, că e timpul să ne dăm voie să fim femei pe deplin.
Să cerem sprijin fără vinovăție.
Să ne privim, ochi în ochi, mâna în mână, în fiecare dimineață – fie ea de nesomn sau de bucurie.

Pentru copii iubiți și protejați – pe cât e omenește posibil – de traumele transgeneraționale și de tăcerile care dor.
Pentru familii care cresc împreună.
Pentru o lume mai întreagă.

7. Care este cea mai importantă lecție de business pe care ai învățat-o până acum?

Cea mai importantă lecție de business pe care am învățat-o până acum?

Că nu poți reuși singur.
Dacă nu aduci lângă tine parteneriatele potrivite, mai devreme sau mai târziu vei simți că te epuizezi, că nu poți susține pe cont propriu tot ce presupune creșterea unei afaceri.

Aceasta este și motivația pentru care colaborez cu alte platforme, dincolo de cea proprie, pentru distribuirea produselor și serviciilor mele. Este motivul pentru care m-am înscris într-o comunitate de networking națională și, în timp, am devenit chiar președintele filialei județene.

Am învățat că parteneriatele sănătoase nu se bazează pe „nevoia de colaborare”, ci pe valori comune, interese împărtășite și încredere construită.
Și poate cea mai valoroasă descoperire personală: femeile fac afaceri într-un fel, bărbații în altul.
A înțelege și a onora această diferență m-a ajutat enorm. M-a eliberat de presiuni inutile și m-a încurajat să îmi urmez, strategic dar autentic, inima și intuiția.

8. Cum arată o zi normală din viața ta de antreprenor?

Ce rutine sau principii nu negociezi niciodată?

Cum arată o zi normală din viața mea de antreprenor?
Depinde. 🙂 Tocmai de aceea prefer să privesc lucrurile săptămânal, nu zilnic — pentru că planificarea este fundamentul meu. Fără ea, aș intra rapid în haos.

Dacă este luni și nu am întâlniri deja stabilite pentru proiectele de HR, atunci transform acea zi într-una strategică:

• Ce am de făcut?
• Ce e cu adevărat prioritar?
• La ce pot renunța și ce merită adăugat?

Deși am mult operational (sunt soloprenor, deocamdată), am învățat că dacă nu pornesc de la claritate strategică, pierd energie și direcție. Focusul este posibil doar când știi unde vrei să ajungi.

Apoi urmează implementarea pe fiecare divizie a businessului.
Desigur, nu totul merge mereu conform planului. Nici energia nu este mereu la 100%. Dar dacă la finalul zilei sunt mulțumită, înseamnă:

• fie că am făcut măcar 75% din ce mi-am propus,
• fie că am pivotat cu sens, către o oportunitate apărută spontan.

Ce nu negociez niciodată?
🟡 Autenticitatea și relevanța — nu fac lucruri „pentru că așa se face”, ci doar dacă au sens pentru mine și pentru client.
🟡 Reevaluarea constantă — ce nu se aliniază, se ajustează sau se elimină.
🟡 Respectul pentru energie și ritm personal — pentru că antreprenoriatul nu e sprint, e maraton. Iar pentru mine, flexibilitatea aduce magie. Iar planificarea, libertate.

Și pentru mine, asta e valoroasă: flexibilitatea aduce magie.
Iar planificarea aduce libertate.

9. Ai avut un moment în care ai vrut să renunți?

Ce te-a ținut în joc?

Da. Nu doar un moment. Au fost mai multe.
Dar pot povesti despre unul recent, pentru că a fost cu adevărat provocator.

A fost imediat după alegerile prezidențiale de anul acesta. Ce a urmat s-a simțit ca o presiune uriașă pentru micul antreprenor:
creșterea taxelor, scumpirea serviciilor furnizorilor, presiunea de a crește și eu prețurile — totul, într-un climat de nesiguranță economică generalizată.

Și m-am întrebat, sincer: dacă scade puterea de cumpărare, oamenii se duc în baza piramidei lui Maslow. Acolo unde grija pentru hrană, adăpost și supraviețuire devine tot ce contează.
Procreerea? Parentingul conștient? Educația prenatală?
Cine o să le mai caute într-o astfel de lume?

Și atunci, m-au izbit întrebările care dor:
„Ce fac eu aici cu această nișă aflată abia la început?”
„Am un copil de crescut. Dacă nu merge, ce fac?”
„Se fac concedieri în masă, ce caut eu construind o afacere educațională acum?”

Dar într-un astfel de moment, a contat enorm o prietenă și colegă de business — o femeie care lucrează în zona spirituală a afacerilor. Mi-a spus cu o liniște care m-a pătruns: „Tu vezi-ți de drumul tău. E mult zgomot acum. Dar tu știi care îți este misiunea. Știi unde mergi. Mergi înainte.”

Și atunci am înțeles: nu am nimic de pierdut dacă dau tot ce pot. Energia se duce acolo unde pui focusul. Așa că eu aleg să pun focusul pe creștere, nu pe frică.

Asta m-a ținut în joc. Și încă mă ține

10. Ce rol au oamenii din jur – echipa, familia, mentorii – în evoluția ta?

Oamenii din jur joacă un rol esențial – dar nu neapărat așa cum ne așteptăm.
Adevărul e că nu te poți baza mereu pe toți. Nu toți vor fi acolo să te susțină, să te încurajeze, să te împingă de la spate atunci când e greu.

Familia mea – atât cea de sânge, cât și cea extinsă – m-a susținut în proporție de 99%. Am simțit sprijin real, căldură, încredere.
Dar când vine vorba de afaceri, lucrurile se schimbă. Ai nevoie de inspirație practică, de soluții concrete, de oameni cu care să faci schimb real de idei.

Și i-am găsit. În comunitatea Bizz.Club, dar și în Meleti – #autoricareschimbaromania, unde energia și colaborarea dintre oameni sunt reale, vii și fertile.
Este perfect adevărat ce se spune:
„Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună.”
Iar eu am ales să merg împreună.

Pentru mine a fost vital să interacționez cu alte femei care conduc afaceri, dar și cu bărbați care echilibrează energia și aduc un alt unghi strategic.
Energiile sunt complementare. Inspirația vine din ambele direcții.

Partea de strategie și înțelegere a businessului mi-a fost rafinată în perioada în care am fost angajată. Am avut șansa să cresc sub aripa unui director general vizionar, extrem de capabil și smart – iar asta m-a ajutat enorm, mai ales pe zona de B2B.

Dar Educația Prenatală ALTFEL este cu totul altceva. Este B2C. Este emoție. Transformare. Relație umană.
Iar să faci echilibristică între cele două lumi, săptămână de săptămână, poate fi extenuant.
Sunt două energii diferite, uneori chiar opuse. Dar ambele sunt despre oameni. Și ambele mă hrănesc, pentru că sunt despre educație, despre evoluție.

Asta am căutat și în mentorii mei, și în oamenii de afaceri care mă înconjoară: claritate, umanitate, pasiune reală.
Nu sunt perfectă.
Dar sunt perfectibilă.

11. Cum arată clientul ideal pentru businessul tău?

Clienta ideală pentru „Educație Prenatală ALTFEL”? Este femeia.
Dar nu doar femeia care deja se vede cu un copil în brațe.
Este adolescenta. Este tânăra care încă nu știe dacă vrea să devină mamă.
Este părintele preocupat de cum își ghidează fiica într-o lume care o va pune, poate, prea repede în fața unor decizii grele.

Este femeia care nu a luat încă decizia de a deveni mamă – și care, citind o carte ca a mea, descoperă un sprijin, un instrument de introspecție, o sursă de claritate.

Este și femeia care a știut dintotdeauna că vrea să devină mamă, dar care nu a conștientizat cât de mult o va transforma această decizie.

Este o femeie preocupată de binele ei – nu din egoism, ci din înțelepciune.
Pentru că dintr-o femeie conștientă, prezentă în propriul corp, în propriile frici și resurse, se naște un copil aliniat cu sine.

Lucrăm încă dinainte de sarcină nu doar ca să „încărcăm ADN-ul” cu ce e mai bun din ce putem primi de la viață, ci ca să alegem, conștient, ce vrem să aducem în viața noastră.
Pentru că nu este vorba despre „ce pică”.
Este vorba despre cum vrei să trăiești.
Despre cine alegi să fii în această transformare.
Despre cum devii femeia care își asumă, în mod conștient, această cale.

Ca să ai un copil autentic, curajos și echilibrat – trebuie mai întâi să începi să devii femeia care își asumă că vrea asta.
Iar această devenire începe în clipa în care îți pui prima întrebare legată de maternitate – nu din frică sau grabă, ci în termenii tăi. Cu asumare. Cu prezență.

Clienta mea ideală este o femeie curioasă, care nu se mai mulțumește cu „o să te descurci, femeile nasc de când lumea.”
Este femeia care caută sens în maternitate.
Care nu o tratează ca pe o obligație socială sau ca pe o etapă automată în viață.
Ci ca pe o călătorie profund umană și spirituală, care începe înainte de sarcină și continuă mult dincolo de naștere.

12. În ce ai investit prima dată: timp, bani sau curaj?

Prima investiție? Curajul.
Mi-am adunat tot curajul posibil ca să investesc în această afacere propriile mele economii.
Am gândit mult înainte să fac pasul – pentru că riscurile erau reale.
Dar de simțit… simțeam de mult că acesta este drumul meu.

Dacă nu aș fi avut curajul să rup relația cu angajatorul și să îmi asum autonomia profesională, nu aș fi fost aici, astăzi.
Și adevărul este că a cultiva un spirit antreprenorial când ai un copil acasă și când vii dintr-o familie în care părinții au muncit o viață întreagă în aceeași fabrică… nu e ușor.
Este un proces. Unul profund. Și nu s-a petrecut peste noapte.

A început în ziua în care am semnat demisia.
Și continuă și astăzi.

Acum, investiția înseamnă toate la un loc:

• Curaj, să merg mai departe, indiferent de obstacole.
• Bani, pe care îi reinvestesc în întregime pentru ca această misiune să crească.
• Timp, atent dozat și gândit la secundă – pentru că am un copil, și nu vreau să o privez de prezența mea.
  Dimpotrivă.
  Ea este motivul real pentru care m-am pregătit și mă pregătesc atât.

13. Ce sfat i-ai da unui antreprenor aflat la început de drum?

Antreprenoriatul este, în esență, un „leap of faith”.
Un salt în gol. Uneori orb.
Un act de curaj într-o lume în care nu controlezi mai nimic din ceea ce urmează.

Un antreprenor adevărat – sau unul în devenire – trebuie să învețe să trăiască într-un mediu volatil, incert, complex și ambiguu.
Asta cere reziliență. Strategie. Planificare. Adaptabilitate maximă.

Dar mai ales, cere ceva ce nu poți cumpăra: un trib. Profesional și personal.
Un grup de oameni care sunt acolo lângă tine – fiecare cu ce poate, fiecare cu ce știe – dar cu o prezență reală și sprijin autentic. Cu tribul potrivit, poți ajunge departe. Fie că ești în sprint, fie că ești într-un maraton.

Deciziile îți aparțin. Hățurile sunt la tine. Dar educația continuă este cea care îți ține ochii deschiși. Pentru că nu le știm pe toate. Nimeni nu le știe.

Și mai ales într-o piață care se schimbă rapid, uneori radical – singura constantă este capacitatea ta de a învăța, de a asculta și de a te adapta.

14. Dacă afacerea ta ar fi o valoare sau un principiu, care ar fi acela?

Dacă afacerea mea ar fi o valoare, ar fi: AUTENTICITATEA.
Într-o lume plină de zgomot, în care alții par să știe mai bine ce ți se potrivește, cât „trebuie” să stai acasă cu copilul sau cât de repede ar trebui „să-ți revii”, autenticitatea devine un act de curaj. Un act de vindecare.

Femeia a obosit să fie mai întâi bărbat. Să joace după reguli care nu i se potrivesc.
Să respecte standarde impuse despre frumusețe, succes sau maternitate, într-o societate care are nevoie de oameni cuminți, rapizi și ușor de controlat.

Dar nu mai merge așa.

România e țara în care maternitatea e tabu și educația emoțională e un lux.
Țara în care natalitatea a atins cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată.
Țara în care copiii întreabă… și li se răspunde „caută pe net”.

Educația Prenatală ALTFEL e răspunsul meu la această realitate.
Este despre femei care aleg să se oprească din alergare și să se întrebe sincer:
„Cine sunt eu?”
„Ce vreau cu adevărat?”
„Ce fel de mamă vreau să fiu?”
„Ce fel de copil vreau să aduc în lume?”

Autenticitatea este primul pas spre conștiință. Când recunoști ce te doare, ce nu știi, ce ți-e teamă să întrebi, atunci începe adevărata dezvoltare. Nu automată. Nu impusă. Ci aleasă. Cu sinceritate, curaj și asumare.

Pe acest principiu am construit tot.
Și pe el îmi ghidez fiecare decizie.

15. Unde vezi businessul tău peste 3 ani?

Dar pe tine, ca antreprenor?

Unde văd acest business peste 3 ani?
În librării, în maternități, în școli, în conferințe.
Pe platforme internaționale de educație. În reviste care modelează vocile femeii moderne.
Pe scene TEDx. În cercuri de femei. În comunități care vor mai mult decât „să se descurce”.

Va exista o platformă digitală completă, cu cursuri audio, video, comunități active, resurse pentru părinți, educatori, adolescenți.
Un spațiu în care femeile pot întreba, pot învăța, pot decide în termenii lor.
Un spațiu care normalizează curajul și educația pentru cea mai importantă „funcție” pe care o putem avea: cea de a deveni mamă.

Iar eu?
Voi fi acolo, ghidând.
Construind parteneriate.
Colaborând cu experți pentru a detalia fiecare aspect al transformării materne.
Ținând ateliere – online și live.
Scriind următoarea carte.
Și, în fiecare zi, întorcându-mă acasă la copila mea, știind că prin tot ce fac, o învăț despre puterea femeii care a avut curajul să nu se piardă.

Poate sună idealist. Dar știu sigur un lucru: copiii fericiți vin din femei care au ales, într-un moment de luciditate emoțională, să se educe – nu pentru a deveni mame perfecte, ci mame conștiente.

Așa cum ne pregătim ani de zile pentru cariere, pentru a conduce o mașină, pentru a învăța o limbă – e timpul să devină normalitate să ne pregătim pentru maternitate.
Nu ca o obligație.
Ci ca un act de iubire profundă.
Pentru noi. Și pentru lumea pe care vrem să o construim.

Interviu cu Ramona Ungureanu

www.ramonaungureanu.ro